Risako, îmbrăcată într-o fustă mini și o ținută care îi lasă abdomenul la vedere, coboară treptele de piatră și ajunge la pârâu. Nu mai e nimeni în jur. „Ei, sunt drăguță?”, spune ea zâmbind, în timp ce își aruncă fusta și își scufundă picioarele în pârâul murmurător. Senzația apei reci îi străbate ușor pielea.

Risako coboară fermoarul de la piept, lăsând să se vadă sutienul ei negru. Urcă scările și se uită în jos la tine. Își înclină șoldurile cu fusta mini așa cum este, împingând curbele ei inocente spre tine. Îți ții respirația la acea graniță subțire ca lama de ras între a vedea și a nu vedea.

Apus de soare la dig. Tsumugi stă așezată pe un tetrapod în rochia ei roșie, lăsându-se purtată de briza mării. Fusta rochiei îi flutură neașteptat, dezvăluind și ascunzând teritoriul ei absolut.